Suntem în 2018, iar Sony încă mai încearcă să facă telefoane pe care nu le cumpără nimeni. Xperia XZ3 apare în primele imagini scurse pe internet însă la prima vedere, pentru mine ca și utilizator nu mă convinge cu absolut nimic, dar absolut nimic.

sony experia xz3

Dacă mă uit bine la el, mai repede mi-aș cumpăra un Poco F1, un OnePlus 6, un Mi8 decât un Sony. Gloria lor a fost după 2004 când K800 a fost cred cel mai tare telefon cu joystick. Desigur și versiunile de dinaintea lui au fost mișto, dar acesta a fost tata lor.

Primul meu telefon a fost un Nokia 3310 care făcea furori la momentul acela + o baterie de 1660mAh care mă ducea și la 3 săptămâni de utilizare fără să îl încarc și vorbeam la telefon.

Apoi am trecut la primul Sony Ericcson un J300 pe care l-am folosit ceva timp. Mi-a plăcut că era mic, ușor, încăpea peste tot suna tare și avea joystick și ecran color. Bateria ținea undeva la 3-4 zile nu mai mult, așa că trecerea de la 20 zile la 3-4 zile a fost o schimbare mai ales că avea ecran color.

Pentru că mă obișnuisem cu ecranul color am făcut trecerea în tabăra Samsung care atunci era în vogă cu SGH-E700 cu clapetă, două ecrane, șmecher-șmecher. Bateria 2 zile 🙂

Primești ecrane, primești funcții dar reduci din baterie pentru că toate consumă.

După o perioadă bună de timp utilizare al lui Samsung SGH E700, am trecut LG Viewty telefon pe care mi l-am luat ca și angajat Orange unde aveam internet nelimitat și alte beneficii.

LG KU990 Viewty era primul telefon pe care l-am avut doar cu touchscreen și stylus. Camera de pe spate era capabilă să scoate poze foarte mișto cu cei 5mpx, stabilizator de imagine și focus manual pe rotița de lângă cameră. Avea chiar și senzor IR pentru a scoate ochii roșii din imagini + bliț destul de puternic. Te puteai uita la filme liniștit pentru că era optimizat și avea suport pentru DivX.

A fost frumos, după 1 lună după ce l-am cumpărat îl aveam în buzunar, am deschis ușa la mașină nu de tot și mi-a venit înapoi direct în picior, direct în ecran făcându-l cioburi 😀

Reparația m-a costat vreo 300 lei, în condițiile în care telefonul a fost undeva la 700 lei. L-am făcut și l-am vândut și am trecut la Nokia E72.

Colegii mei deja treceau pe W950 care a fost telefonul momentului cu stylus, rotiță poze mișto și multă muzică prin Walkman, apoi a apărut iPhone 2G și 3G și s-a terminat joaca.

Toți cei de la Corporate și o parte din call center și-au luat iPhone 2G cu spate metalic. Mi-am dorit, dar nu mi-am permis atunci. Am trecut pe Nokia E72 care abia apăruse cu tastatură fizică, mail și browser, cameră de 5mpx și baterie destul de mare pentru o săptămână de utilizare.

Din 2011 totul s-a terminat de când am trecut pe iPhone 3Gs, apoi pe 4S, acum pe 6 și urmează iPhone X Plus după ce vor fi lansate luna viitoare.

Dintr-un simplu post legat de telefoanele Sony Ericsson am ajuns să vă detaliez ce telefoane am avut și ce am folosit. Vreau să subliniez că pentru mine Sony nu a mai însemnat nimic de prin 2006-2007 când au început să dispară. Iată că după 10 ani, avem branduri ca Apple, Samsung, Huawei, Xiaomi, OnePlus și cam atât, restul se zbat să nu moară de tot dar ei deja sunt în moarte clinică.


Urmărește-mă pe Google News sau activează

Ți-a plăcut articolul? Lasă un comentariu