Facebook a permis celor de la Netflix și Spotify să îți citească mesajele private

În luna aprilie 2024 s-a descoperit o acțiune în masă împotriva Netflix și a Facebook prin care mai mulți utilizatori au dat în judecată companiile pentru practici neconcurențiale și acces la informații personale cum ar fi mesajele private din Messenger.

Facebook Watch, serviciul de streaming lansat de Facebook a fost omorât ca să poată permite celor de la Netflix, cel mai mare client al său care băgă bani în reclame acces la datele utilizatorilor. În 2013 a fost încheiat un contract între cele două companii, care pe parcursul anilor a devenit „o prietenie” cu schimb de informații și date personale prin diverse API-uri.

Ce vă spune vouă Inbox API? Probabil nimic, însă dezvoltatorilor de aplicații accesul la un astfel de interfață rezultă într-o mare bază de date cu informații la mesajele ce intră și iasă din Inbox, adică „mesageria voastră privată”. Și asta nu e tot, o dată la 2 săptămâni cei de la Netflix erau obligați să trimită un raport către Facebook care să conțină statistici privind numărul de clickuri venite prin recomandări/reclame.

Facebook a oferit companiei Netflix acces la un API privat numit „Titan API”. Acest API special permitea partenerilor dintr-o listă „selectă” să acceseze, printre altele, informații despre utilizatorii Facebook, inclusiv:

• aplicația de mesagerie (Messenger)
• prietenii din aplicație și din afara aplicației

Meta a introdus encripția end-to-end la sfârșitul lui 2023, dar până atunci a dat share la toate datele existente pe plaformă, însă chiar și așa s-au descoperit documente și informații că pe lângă Netflix a beneficiat și Spotify de acest tratament preferențial. Desigur, în ambele cazuri cei de la Meta au negat existența unor astfel de parteneriate cu date personale ale utilizatorilor. Ca să vă faceți o idee, în 2019 Netflix a băgat 200 milioane $ în reclame pe Facebook.

În 2020 s-a început o acțiune colectivă împotriva celor de la Meta, care iată că după 4 ani de zile încă se judecă. Documentul conține 84 de pagini și poate fi consultat în acest link.

Sursă: arstechnica.com via @dexerto