Eu chiar nu înțeleg ce aveți cu el. Numai este Șerban Huidu pe care îl știam.

Acel glumeț pe care îl știam și îl ascultam dimineața la KissFm sau în fiecare miercuri la Cronica Cârcotașiilor sau în reluare duminica, era acel Șerban Huidu zâmbitor, glumeț. Acum numai este. Poate prima experiență cu pasul către lumea cealaltă (accident ski), iar acum acest cumplit accident, l-au transformat în cu totul altă persoană.

Știu este cumplit să pierzi pe cineva drag, știu că din cauza sistemului suntem cu toții cuprinși de acea invidie, dorință de eliberare din acest paradis închis, sumbru și negru în care tot ceea ce ne înconjoară ne face mai mult rău decât bine și ne duce pe acele câmpuri întunecate și pline de verdeață cu un miros înțepător de o dorintă, de o nevoie, de o plăcere, de o obișnuiță în a face rău vecinului sau a celui de lângă tine.

Ba să moara capra vecinului nu a mea! Fraților mergeți la biserică, puneți o lumânare și zice-ți câteva rugăciuni poate vă vor ajuta.

Nu vreau să trec și nici nu vreau să mă gândesc că poate aș fi fost eu sau alte persoane dragi mie în locul celor de care au murit din cauza lui Șerban Huidu. Acele imagini, vieți vor rămâne în gândul tău indiferent de ce vei face tu. Crezi că lui Șerban îi ește ușor? Creză că celor care i-au pierdut le este ușor? Sunt două extreme, iar acestea sunt opuse și vor rămâne așa pentru că așa este normal.

Oamenii lasi ajung la sinucidere. E mai simplu. Mai complicat e sa infrunti. Sa spui ce ai de spus. Sa-mi trag un glont in cap e foarte simplu. (sursă)

Îmi pare rău pentru persoanele care au plecat dintre noi nevinovate, Dumnezeu să Îi aibe în paza Lui!