Acasă sau la pușcărie? O dilemă mare.

Nu am înțeles mai nou, de câțiva anișori încoace de când nume grele au început să „înfunde” pușcăria, ca atunci cănd ești cercetat de fapte de corupție, fie că vorbim de înșelăciune, furt, etc. să îți spună că te lasă acasă iar când trebe treci tu pe la tribunal și vedem noi, doar dacă ai timp.

De când măi fraților atâtea privilegii? De când cercetații sunt oameni normali? De când pușcăriașii au același status cu un om liber? De când?

De ce Vasile care a furat 5 găini să le de-a de mâncare la copii săi face 15 ani de bulău, iar muia de Nuți stă bine mersi acasă, și se bucură de toate? De ce toți cei care au furat miliarde de euro, o duc bine mersii și fraierii care au ciordit și ei de o ciorbă, rup pușcăria?

Nuți e acasă, Bica e acasă, Cocoș urmează să fie acasă, urmează Hrebenciuc, frații Becali, Memiță & co. Vîlcov care a furat meleoane, picturi, e acasă. Cum mă handicapațiilor?

Știu este un articol plin de „de ce” dar chiar nu se mai poate. Legea trebuie să fie la fel pentru toată lumea. Ai greșit plătești, te-au ridicat? La bulău cu tine. Ești nevinovat (care pana mea ajunge la pârnaie și e nevinovat?) atunci scapi, ai ciordit, făcut șmecherii, atunci la bulău.

Eh, asta e doar prima parte. De ce nu avem drumuri? De ce avem parcuri murdare? De ce avem orașe pline de semințe, gunoi, pungi? Păi vă dau eu soluția. Avem pușcăriași.

Zilnic, mâna pe lopată, târnăcop și la muncă. Muncești primești bani, iar când ieși faci de o ciorbă.

La pușcărie nu acasă în puf. Ah, la pârnaie nu e hotel proast’o!