Farmacia Dona, o farmacie asa cum toate nu ar trebui să fie

Eh, am de mult articolul ăsta în draft dar astăzi m-am hotărât să îl termin. Vorbim de Farmacia Dona, aceea cu doamna Spirescu de la ProFM, de la televizor, unde „prețurile sunt cele mai mici” și toate cele. I-am descoperit prin 2012, când s-a născut David, tocmai pentru că singurul lapte praf tolerat a fost Lactana de la Topfer.

De aici am început să folosim și șampon, cremă de corp pentru el + multe altele. La fel și medicamentele și tot ce aveam de cumpărat erau pe cardul de fidelitate. Îmi este și frică să mă duc să îi spun să îl scaneze să îmi spună câte mii de lei am lăsat acolo în 5 ani de zile.

Cam de vreo 2 ani de zile, lucrurile au început să se schimbe în aceste farmacii Dona. Angajații tot mai obosiți, multe de lucru, se mișcă greu, scanează produsele de 3 ori pe fiecare, iar oamenii numai au răbdare.

Am 3 prietene care și-au dat demisia și au plecat la alte farmacii. Acolo unde mergeam de obicei, au rămas doar 2, iar restul sunt noi. Nu știu produse, stai să întreb, mă uit, etc. O fază mișto, mă duc și îi spun că vreau Lactana Kinder, se uită la mine și în secunda doi … nu avem :))))

Ce vă recomand:

1. Schimbați-vă softul, ai scanat cardul de fidelitate, ai scanat produsul, print!
2. Faceți un training la personal
3. Ușurațile munca

Eu nu am chef să mă duc să cumpăr o cutie de lapte și să îmi pierd 30 de minute de scanări peste scanări, căutat prin depozit și povești nemuritoare.