Femeia, la 30 de ani, rocks.

Citisem astăzi niște postări cu femeia la 30 de ani, care e independentă, e singuratică, e cea mai tare cluberiță, are cele mai tari proiecte în online, se dă pe spate la cafea când o soarbe pe terasă la Starbucks, își cumpără rochii și teneși doar de la Zara, iese doar în cele mai tari cluburi, că na 30 rocks. Ha ha, hi hi.

E femeia aceea de carieră, care a luptat mult de la 22 de ani, cu niște „chei” la 60 de ani pe o fărămitură de pită, niște țoale de la mall și un pic de puță în dormitor. E acea femeie care se ocupă de viața ei, care este top 1 priority. Este femeia care se trezește dimineața, aprinde expressorul, își bea cafeaua în timp ce deschide laptopul, punând țigarea în colțul gurii și care se gândește, oare făt frumos unde e?

Nu putea să fie el aici, să facă cafeaua, să mă trezească cu acele mici sărutări, așa cum făcea fostul, sau să îmi aducă mâncarea la pat, sărutându-mi picioarele așa cum o făcea ex-fostul, dar oare nu era mai bine ca ex-ex-fostul să îmi pună niște bani pe card să îmi iau și eu o cafă la mall, două țoale și o shaworma bio? Banii pe care i-am avut, i-am dat pe rata la garsonieră.

„Ah, apropo, nu ai pe cineva care are o chirie ieftină? Că aici e cam scump.”

Da, să ai 30 rocks, să ajungi la 35 și să îți dai seama când te uiți în urmă, că nu ai pe cineva care să te iubească, pe cineva care să te fi luat de soție (doar a lui să fii), să îți dăruiască un copil, să fiți o familie.

Da 50 rocks, când o să mergi cu copilul la școala primară, iar colegii o să îl/o întrebe „ea e bunica ta?”

Spune tu, nu este frumos la 30 de ani? Minunat.